De ce a aprobat CCR tăierea pensiilor magistraților

 

În primăvara lui 1989 Ceușescu respingea orice reformă în România

 

 

În primăvara anului 1989, în timp ce Europa de Est se pregătea de schimbări profunde, Nicolae Ceaușescu alegea un drum opus: izolarea totală. Plenara Comitetului Central al PCR din 12–14 aprilie 1989 avea să fie momentul în care dictatorul și-a trasat linia de netrecut. A condamnat reformele din blocul socialist, a reînviat conceptul stalinist al „luptei de clasă" și a acuzat Ungaria de revizionism teritorial.

Contextul era exploziv. La 11 martie 1989, șase foști demnitari comuniști — între care foștii secretari generali Constantin Pârvulescu și Gheorghe Apostol — îi adresaseră lui Ceaușescu o scrisoare deschisă, difuzată de BBC și Radio Europa Liberă, avertizând că România nu poate rămâne în afara cursului istoriei. La sfârșitul lui martie, Ceaușescu anunțase achitarea integrală a datoriei externe — în realitate obținută prin înfometarea populației.

Pe plan extern, relațiile cu Ungaria erau la cel mai scăzut nivel din epoca postbelică. În februarie 1989, guvernul de la Budapesta propusese la ONU o anchetă asupra drepturilor omului din România. Miza centrală era programul de sistematizare rurală, prin care Ceaușescu planifica demolarea a circa 8.000 de sate. În iunie 1988, zeci de mii de oameni protestaseră la Budapesta, iar în Belgia, peste 200 de primari „adoptaseră" sate românești amenințate cu buldozerul.

La plenara din aprilie, Ceaușescu a respins orice reformă ca pe o „deviație." A declarat că nimeni nu poate concepe dezvoltarea socialistă concomitent cu renunțarea la lupta de clasă, atacând „teoriile pseudoștiințifice ale reformiștilor și revizioniștilor." (între timp chiar și China comunistă a renunțat la aceste dogme). A sugerat, de asemenea, că România ar avea capacitatea de a produce arme nucleare — o declarație care a stârnit reacții internaționale.

Izolarea devenise totală. România era singurul stat din Pactul de la Varșovia care nu își redusese cheltuielile militare. Ceaușescu condamna glasnost-ul și perestroika drept amenințări la adresa socialismului. În iunie, reînhumarea lui Imre Nagy la Budapesta a provocat o nouă criză: dictatorul a convocat CPEx și a declarat că Ungaria devenise „centrul celor mai reacționare cercuri din Europa." Peste câteva luni, în decembrie, avea să dea vina tot pe Ungaria pentru revolta de la Timișoara — ultimul act al unei paranoii care i-a costat viața.

 

 

 

. 

Rusia se pregătește să pățească ceva

 

Turul casei familiei Ceaușescu! 174 de camere, buncăr, spa, piscină cu valuri și băi placate cu aur

 

Pîslaru: Situație unică în Europa

 

Inițiativa premierului Bolojan de ai obliga pe absolveții de medicină să profeseze în țară un timp a stârnit reacții

 

 Plângăcioșii au scos Sfânta Constituție la înaintare. Negocierea… mai încolo.

SANITAS îl atacă pe Bolojan că „încalcă Constituția” pentru ideea ca absolvenții de Medicină (studii la buget + rezidențiat plătit) să rămână câțiva ani în România.

Și vin argumentele-standard, scoase din mapă:

Art. 25 – libera circulație.

Art. 41 – libertatea muncii.

CEDO – „ne dă în judecată toată lumea și plătește statul despăgubiri”.

Bun. Dar hai să vorbim adult:

nimeni nu zice să legi medicii cu lanțul de calorifer.

Discuția reală e despre recuperarea investiției publice sau despre contracte de tip “primești – dai înapoi”.

În Europa există mecanisme de „return of service”:

În Ungaria, studenții pe locuri finanțate de stat (Hungarian state / partial scholarship) semnează un Student Scholarship Contract care prevede, pe scurt:

după diplomă, trebuie să aibă raport de muncă în Ungaria la un angajator sub jurisdicție maghiară pentru o perioadă legată de anii finanțați;

dacă nu își îndeplinesc obligațiile, trebuie să ramburseze statului valoarea finanțării (cu reguli de calcul și actualizări).

Detaliul „tare” (scris negru pe alb):

În modelul de contract publicat de sistemul maghiar (Felvi), obligația de muncă este definită ca:

perioadă dublă față de durata studiilor finanțate, realizabilă în maximum 20 de ani după diplomă (poate fi „în bucăți”, nu neapărat continuu).

Deci nu e “fantasy autoritar”.

E un model administrativ:

statul finanțează → statul cere serviciu sau rambursare dacă pleci imediat.

Iar replica “realitatea demonstrează că exodul e din suprasolicitare, lipsă personal, infrastructură” e corectă.

Dar e și incompletă.

Pentru că:

dacă pleacă medicii tineri imediat, deficitul rămâne.

dacă deficitul rămâne, suprasolicitarea crește.

dacă suprasolicitarea crește, pleacă și mai mulți.

E un cerc vicios.

Și îl rupi doar cu două lucruri: condiții + mecanisme. Dacă medicii rămân în România câțiva ani dispare suprasolicitarea.

Și aici vine partea pe care “plângăcioșii” o ocolesc elegant:

Statul “nu poate legal să constrângă”?

Ba poate să legifereze condiții pentru banii publici.

Nu “stai cu forța”.

Ci: vrei libertate totală imediat? ok, atunci nu lași nota de plată pe români.

Bolojan a formulat ideea exact în cheia asta: „medicii formați pe bani publici au o obligație față de țară, să lucreze câțiva ani în România”.

În paralel, medicii spun: „nu noi abandonăm țara, țara ne abandonează de 35 de ani”, invocă infrastructura, suprasolicitarea, lipsa protecției juridice etc.

 Doar că asta nu anulează cealaltă problemă: cine plătește formarea și cine încasează beneficiul?

E normal ca România să plătească formarea și rezidențiatul, iar medicul să plece imediat fără nicio obligație și fără nicio rambursare?

Adică românii să plătească “medici pentru export”, iar la spital să găsești “nu avem”.

Judecătorii se pensionează la 48 de ani, polițiștii la 47 de ani, medicii fug din țară imediat și tot ei au tupeul să spună că sunt suprasolicitați, că au nevoie de mai mulți colegi, să fie plătiți mai mult pentru că fac ore suplimentare.

Ia stați și voi la muncă până la 65 de ani, ca toți românii, o să vedeți cum dispare suprasolicitarea!

De ce românii să plătească formarea de medici, aceștia să plece imediat din țară iar când românii merg la spitale nu găsesc pe nimeni? Românii plătesc milioane pentru medici fantomă?

”În ceea ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural, urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul Ilie Bolojan, la o întâlnire cu primarii de comune.

 

 

. 

Premierul Canadei, la Davos: Ordinea mondială se dezintegrează