Visul liberal privatizarea sistemul medical în Romania

 

În decembrie 1989 când au apărut pe străzi grupuri de manifestanți care strigau Jos Ceaușescu mă întrebam : Oare oamenii aștia știu ce fac ? Despre capitalism am fost învățați numai lucruri negative, că bogații îi explotează pe săraci . Pe de altă parte doream dispariția urgentă a lui Ceaușescu, dar nu eram sigur că doream să vină de a doua zi capitalismul. Și nici nu a venit, din 1990  s-a instaurat un regim hibrid parțial socialist, parțial capitalist. 

Acum de când a devenit Bolojan prin ministru se pare că intrăm într-o formă de capitalism autentic, feroce în care se aplică zicala ''Scapă cine poate''.  

 _________________________________________________________________________________

 

După discursul susținut astăzi de Ilie Bolojan, în care acesta a schițat, cu aerul unui contabil grăbit, măsurile „curajoase” pe care intenționează să le aplice în domeniul sănătății, se conturează limpede intenția de a privatiza sistemul public de sănătate – o dorință veche, mascată sub lozinci despre eficiență și optimizare.

Cu o retorică atent calibrată pe deficitul bugetar și pe imperativele unei „administrări moderne”, Bolojan nu face decât să anunțe, cu un aer tehnocratic, o decizie politică fundamentală: transformarea unui drept constituțional în oportunitate de afaceri. Sub pretextul reducerii costurilor și îmbunătățirii serviciilor, se întrevede o repoziționare structurală: accesul la îngrijiri medicale va deveni treptat un privilegiu condiționat de solvabilitate, nu un serviciu public universal.

Ironia istoriei face ca printre cei mai entuziaști susținători morali ai acestei „reforme” să fie tocmai Vlad Voiculescu, eternul visător al unui sistem medical românesc „modernizat” prin mecanisme de piață. După ce, în perioada pandemiei, agenda USR-PLUS părea că gravitează în jurul ideii de parteneriate public-private și „eficiență contractuală”, acum asistăm la materializarea acelui vis adolescentin al pieței perfecte: sănătatea devine business pur.

Desigur, în discursul oficial nu se va rosti explicit termenul privatizare. Se vor invoca „externalizări”, „management performant”, „parteneriate strategice”, toate însoțite de studii comparative cu „modele de succes” din alte state – ignorând cu obstinație faptul că sistemele publice performante din Europa (precum cel german sau cel francez) își păstrează caracterul universal și robust tocmai prin investiții publice masive și control strict asupra accesului și calității.

În realitate, această „reformă” nu este decât expresia fidelă a unei logici manageriale înguste, în care pacienții devin clienți, spitalele devin active, iar sănătatea publică se transformă într-un tabel Excel cu indicatori financiari. În acest context, rolul statului se restrânge: de la garant al dreptului la sănătate la simplu supraveghetor al fluxurilor financiare dintre contribuabili și furnizorii privați de servicii.

Astfel, discursul lui Bolojan marchează mai mult decât o etapă administrativă: este pasul decisiv spre realizarea unei utopii cinic-liberale – aceea în care statul se retrage elegant din responsabilitatea socială, lăsând cetățeanul să-și negocieze dreptul la viață direct cu piața. Iar în fundal, Voiculescu poate zâmbi mulțumit: visul său pandemic prinde, în sfârșit, contur.

 

..