Mă uit la imaginile din fața Arestului Central și, dincolo de absurdul situației, recunosc că mă încearcă o profundă îngrijorare.
Este o reacție clasică de disonanță cognitivă și atașament mesianic, în care susținătorii refuză să accepte dovezile materiale și preferă să creadă că liderul lor este victima unei conspirații a sistemului.
De doi ani am vazut, plânsete, țipete, prosoape și plapume imprimate cu chipul unui om, cântece de jale („Măi Căline, măi Căline...”) , violente, orgasme si vindecari instant și oameni simpli care strâng bani din puținul lor pentru a-i plăti vila unui milionar acuzat de DIICOT de o înșelăciune de 1,1 milioane de euro.
Nu mai vorbim despre politică sau justiție aici. Vorbim despre o psihoză colectivă în toată regula. Despre o hipnoză în care dovezile, cifrele și realitatea nu mai contează. Când un grup de oameni refuză să vadă adevărul și își transformă liderul într-un mesia, pericolul devine uriaș.
Istoria ne-a arătat deja, prin episoade dureroase, unde poate duce fanatismul orb și izolarea într-o realitate paralelă:
- Cazul „Petrache Lupu” de la Maglavit din istoria noastră, unde mase de oameni au alergat după iluzii, refuzând realitatea.
- Tragedia de la Jonestown (1978), unde peste 900 de oameni care și-au donat toate bunurile au sfârșit tragic din devotament orb pentru un lider considerat „salvator”.
- Cultul Aum Shinrikyo din Japonia, unde oameni educați au fost hipnotizați colectiv până când au făcut rău comunității din jur.
- Mișcarea pentru Restaurarea Celor Zece Porunci (2000):
În Uganda, peste 700 de oameni și-au pierdut viața într-un incendiu orchestrat de liderii unui cult religios. Adepții fuseseră convinși să își vândă toate proprietățile și să dea banii cultului, iar când „predicțiile” liderilor au eșuat, aceștia au recurs la o distrugere în masă.
Când liderul este închis, în mintea adepților radicalizați nu apare trezirea, ci o panică existențială periculoasă.
Acești oameni au nevoie, într-un fel, de monitorizare. Nu din răzbunare, ci pentru siguranța lor și a celor din jur. Pentru că, lăsați în această bulă de fanatism și dezinformare, pot ajunge foarte ușor să își facă rău sau să facă rău altora.
Ruperea legăturii cu realitatea este o boală socială gravă. Să sperăm că autoritățile vor fi la fel de vigilente în online și în stradă cum au fost și în sala de judecată.
Justiția și-a făcut treaba, acum e rândul siguranței publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.