Vizita lui Nicolae Ceaușescu din iunie 1971 în Asia (mai exact în China lui Mao Zedong și Coreea de Nord a lui Kim Ir-sen) este considerată „momentul zero” al prăbușirii României în dictatura absolută. Acolo s-a născut cu adevărat megalomania care avea să distrugă țara.
Până în 1971, România avusese o perioadă de relativă relaxare (anii '60). Oamenii puteau asculta muzică occidentală, se mai traduceau cărți străine, iar cenzura era ceva mai blândă. Dar acea vizită în Asia i-a scurtcircuitat complet mintea lui Ceaușescu.
Iată detaliile „fără perdea” despre cum a importat acest cult al personalității:
1. Șocul asiatic: Ce a văzut și l-a fascinat
Când a ajuns la Phenian (Coreea de Nord) și Beijing, Ceaușescu nu a văzut economii funcționale, ci putere absolută. A văzut milioane de oameni care plângeau de fericire la ordin, stadioane întregi care formau chipul liderului din plăcuțe colorate (pixel-art uman), o supunere oarbă și lideri tratați ca niște zei în viață. Kim Ir-sen i-a explicat ideologia Juche (izolarea totală și încrederea doar în forțele proprii) și cum liderul este „creierul” națiunii, iar poporul doar „brațele”. Ceaușescu a fost orbit de invidie și fascinație. A decis pe loc: „Așa ceva vreau și eu în România!”
2. „Tezele din iulie” (Mica Revoluție Culturală Românească)
Imediat ce s-a întors, a emis în iulie 1971 faimoasele „Teze”. Acestea au marcat sfârșitul libertății și începutul spălării pe creier:
3. De la Cizmar la Faraon (Cum arăta cultul personalității)
Dictatura sa a devenit un amestec grotesc de stalinism și monarhie absolutistă:
Istoria rescrisă:
Istoricii de partid au început să-l portretizeze pe Ceaușescu nu ca pe un președinte, ci ca pe continuatorul direct al voievozilor. Picturile oficiale îl puneau alături de Burebista, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Practic, el se credea un zeu coborât în istoria românilor.
Titlurile delirante:
Presa vremii nu mai avea voie să-i spună simplu pe nume. Era numit: „Geniul Carpaților”, „Cel mai iubit fiu al poporului”, „Marele Cârmaci”, „Danubius al gândirii”, „Titanul titanilor”.
Sceptrul Prezidențial (1974):
Când s-a autonumit Președinte al Republicii, a cerut să i se facă un sceptru (baston regal), un obiect complet absurd pentru o republică socialistă. Până și celebrul pictor Salvador Dalí i-a trimis o telegramă ironică în care îl felicita pentru decizia de a introduce sceptrul regal. Comuniștii de la București, neînțelegând ironia, au publicat telegrama pe prima pagină în ziarul Scînteia!
4. Cultul „Savanței” (Fenomenul Elena Ceaușescu)
Modelul asiatic (în special influența soției lui Mao Zedong, Jiang Qing) l-a făcut să o ridice și pe Elena Ceaușescu la rang de zeitate. Dintr-o femeie semianalfabetă (care abia terminase câteva clase), mașinăria de propagandă a transformat-o în „Savanta de renume mondial” și „Academician Doctor Inginer”. Adevărații chimiști scriau lucrări științifice pe care ea și le însușea și le publica sub numele ei în străinătate.
5. Paranoia și izolarea totală
Cu cât cultul creștea, cu atât ruptura de realitate era mai mare. În anii '80, Ceaușescu era complet izolat. Securitatea îi regiza vizitele de lucru: se vopseau frunzele copacilor (la propriu!), se aduceau vaci grase de la alte ferme doar pentru a fi văzute de el câteva minute, iar magazinele alimentare (goale în restul timpului) erau umplute cu mezeluri de plastic pentru reportajele TV. El credea sincer că poporul o duce bine și că îl iubește fanatic, exact ca în Coreea de Nord.
Atunci ni se vindea patriotismul de carton prin care dictatorul se cocoța pe umerii lui Burebista și ai lui Ștefan cel Mare ca să-și justifice abuzurile. Astăzi, revedem exact aceeași telenovelă politică: discursuri sforăitoare despre „strămoși”, „suveranitate” și „tradiție”, rostite de personaje care vor să ne scoată din Europa și să ne arunce în aceeași izolare cenușie.
Când îi auziți azi pe unii candidați (precum Călin Georgescu și alții de calibrul lui) cum pozează în salvatori ai neamului, fluturând aceleași lozinci despre daci, strămoși și mândrie națională, țineți minte că am mai văzut filmul ăsta. Istoria ne-a arătat deja prețul pe care l-am plătit când un dictator s-a crezut urmașul direct al voievozilor. Dacă refuzi să lași amnezia să rescrie trecutul, apasă butonul de SHARE! Dă adevărul mai departe.
sursa Eugen Horoiu
..

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.